Omagiu lui Grigore Vieru
Marele poet, Grigore Vieru, ar fi împlinit la 14 februarie 85 de ani, poet care a ajuns un simbol al valorilor și unității românești, legat de ambele maluri ale Prutului. Tematica lui Grigore Vieru este simplă, dar foarte profundă – a scris poezii despre mamă, femeie, natură, sat, dragoste, limba română, reliefând valorile și tradițiile românești. A ținut să sensibilizeze cititorul, încercând să facă omul mai bun și mai spiritual. A adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii române și grafiei latine. Grigore Vieru este citit, este studiat, este iubit pentru sinceritatea și simplitatea scrisului de către cei mari și cei mici.
Omagiu, prilejuit de aniversarea poetului, a avut loc în incinta biblioteci UCCM. Elevii CCM , călăuziți de profesoara de limba română Aliona Șindilă a surprins publicul cu trecerea în revista a biografiei lui Gr. Vieru, recital de poezie, poezii teatralizate, au participat activ la o victorină, au audiat și cântat împreună cântecele pe cuvintele marelui poet ale interpreților : Anastasia Lazariuc, Sofia Rotaru, Ion și Doina Aldea Teodorovici, Fuego. Dragostea elevilor pentru poezie s-a redat nu doar în cuvinte, ci au pregătit și o expoziție mică de pictură. Prin fiecare contur al creionului, tinerii au exprimat frumosul, bunătatea și iubirea aproapelui său, cultivate în versurile lui Grigore Vieru. Surpriza cea mare a fost și creația proprie „Omagiu lui Grigore Vieru”, poezie scrisă de eleva Cătălina Oprea. Acest eveniment ne-a demonstrat că poetul Grigore Vieru trăiește în noi, prin intermediul primei cărți de poezie – abecedarul, cât și întreaga epocă a poeziei nemuritoare.
Șveț Raisa,
Biblioteca Științifică UCCM
Omagiul lui
Grigore Vieru
Mă închin ție mărite dascal,
Făuritor de versuri nemuritoare
Al dragostei de carte și de dragoste
De soare și de păsări călătoare.
Ai înrădăcinat în sufletele noastre
A țării dragoste eternă
Și ni-ai lăsat deschisă cartea
La fila cu a Moldovei emblemă.
Cerșetor a dragostei de tată
Răsfățat de ale războiului chinuri
Tu nu ai ținut fruntea aplecată
Ai fost bărbat, copil și tată.
Doar tu mărite scriitor
Ai dat grai și apelor
Ai zidit din pietre tari
Oameni harnici, nu munți mari,
Ai purtat cămașa tatei
Ca un trofeu pe vânt și ploaie
Iar ale mamei mâini muncite
Le-ai așezat mai jos de soare.
Ale tale gănduri grele
Și a ta copilărie
Astăzi ne caracterizează
Ce înseamnă sărăcie.
Ne închinăm mărite pictor
De peisaje imaginare
Datorită ție Prutul
Pentru noi, nu sunt hotare.
--
Cătălina Oprea
|
|
|
Cursul activității
|